sau Un jurnal despre promiscuitatea scrisului din vinovatie
Cand te apuca te apuca si trebuie s-o faci. E ca o eliberare de energie. Ce e ciudat atunci cand scriu eu, este ca incerc sa-mi aleg cuvintele. Asa cum ii aleg pe cei cu care ma fut: cu extreeeeem de multa grija. Ceea ce ma enerveaza cel mai tare este atunci cand intervin emotii… emotii din exterior si din interior… E ca un glonte-n cap. Totul e ca un glonte-n cap. Un mesaj pe care nu l-ai luat in seama de absorbit ce-ai fost tocmai ca sa nu-l iei in seama, apoi un telefon care ti-a ars creierii. Literalmente. Cand sunt in pana de idei ma trezesc ca spun acelasi lucru sau folosesc aceeasi expresie de mai multe ori in contexte aproape la fel. Asa ca… totul iti face creierii sa-ti ia foc atunci cand e ceva ce-ai fi putut sa prevezi, dar ti-a scapat ca te-ai dat neinteresat.
Doua ore intregi de liniste trebuie platite mai devreme sau mai tarziu. La mine a fost mai devreme, prea devreme si putin prea tarziu ca sa zic asa, dar eu nu pot sa nu-l ajut pe cel ce mi-o cere. De data asta am facut-o pentru altcineva, nu pentru cine trebuia. Dublu intermediar. Dar un intermediar implicat… Cum vine asta? Daca continui sa cred ca nu pot sa fac nimic chiar nu o sa se intample nimic. Consecintele faptelor noastre, mai ales cele facute dintr-un fel de sarcasm cu aer de superioritate si atotcunostinta, duc uneori mai departe decat credem. E asa de aiurea cand scoti pe cineva din viata ta ca sa nu-ti pui asupra lui povara problemelor tale si ajung problemele persoanei sa se puna asupra ta.
Scriu acum ca sa nu ma gandesc chiar daca scriu tot despre asta, o simt [incep sa o simt] ca si cum n-ar exista, ca si cum nu e problema mea. Cred ca pentru prima data sunt, simt ca sunt si mi s-a adus la cunostinta ca sunt responsabil de o decizie majora in viata cuiva. Totul e simplu. E simplu sa-i dai cuiva un sfat cu conditia sa ramana undeva in aer. Adica… frate, pana la urma decizia finala tot tie iti apartine. Dar sti ca e groasa cand, uitandu-te in spate, acum cateva zile, ai spus un lucru care a determinat o hotarare anume a unui om si apoi o alta… si refaci traseul cu tine si cu celalalt si cu evenimentele curente si realizezi ca s-ar putea sa fi…… Cred ca pun prea mult la suflet. Cum imi spunea cineva. Cred ca momentele vietii noastre, cand se leaga de ale altora trebuie tratate cu responsabilitate, indiferent de parerea celuilalt implicat. Oricum ar fi, creierii mei sunt terci in clipa asta. Nu pot sa nu ma simt responsabil pentru decursul unor evenimente. Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, fizic, poate asa imi dispare senzatia de amorteala a capului. Doua ore intregi de liniste trebuie platite.
“Lumea asta nu iti datoreaza nimic.”
Pai, da! Ca doar d-aia omu’ de afla de atatea ori intre ciocan si nicovala, intre sentimente si interese, intre aici si acolo, intre azi si fucking maine! Imi masez ceafa. Simt ceva umflat mai mult decat trebuie la una din vertebre. Mi-a fost jena de ce-am facut si nu am zis, dar nici nu cred ca pot s-o mai repar cumva. Macar partial. Dar eu de unde pana mea era sa stiu…?!
“Si de-aia e noaptea intuneric si viata e un hotel…”
Trebuia sa scriu asta. Mi-a placut prea mult, chiar daca nu a reusit sa ma faca sa savurez pe deplin ultima parte.
Uneori, in fata anumitor lucruri, nu poti decat sa taci si sa treci pe langa. Mai ales cand nu te trage inima decat iluzoriu, iluzoriu chiar si pentru tine, sau mai ales pentru tine.
Viata… e o firma veche la care te angajezi de tanar si daca la inceput nu primesti salariu e pentru ca nu ai acumulat datorii. Abia dupa mai multi ani acumulezi destule cat sa incepi sa si primesti banii pentru a le plati.
V-am zis: Doua ore intregi de liniste trebuie platite. Si, mama, ce pret au!
))]
]
) si examenele sunt absolut de rahat. Noroc ca am fost desteapta si m-am bagat la particular… asa mai scap… ca n-am nevoie de cultura sau educatie de la vreun profesor, am trecut deja de varsta aia. Si nici de studii sa ma invete cineva sa fac ceva in viata asta, deja m-am bagat singura cu capul inainte in “industria muncii” acum 3 ani, asa ca sunt deja satula… Go figure! But… good for me! Momentan.Tre’ sa-mi iau nenorocita aia de diploma altfel dau 3 ani buni si cca. 40 de milioane pe apa sambetei….
), o vacanta in Las Vegas (sa fac bani pentru restul), una in Shanghai, una in Maldive, una in Thailanda, una in Praga, una in Londra, una la Paris, una la Barcelona si vom mai vedea de acolo… din Barcelona 