Cand te apuca te apuca si trebuie s-o faci. E ca o eliberare de energie. Ce e ciudat atunci cand scriu eu, este ca incerc sa-mi aleg cuvintele. Asa cum ii aleg pe cei cu care ma fut: cu extreeeeem de multa grija. Ceea ce ma enerveaza cel mai tare este atunci cand intervin emotii… emotii din exterior si din interior… E ca un glonte-n cap. Totul e ca un glonte-n cap. Un mesaj pe care nu l-ai luat in seama de absorbit ce-ai fost tocmai ca sa nu-l iei in seama, apoi un telefon care ti-a ars creierii. Literalmente. Cand sunt in pana de idei ma trezesc ca spun acelasi lucru sau folosesc aceeasi expresie de mai multe ori in contexte aproape la fel. Asa ca… totul iti face creierii sa-ti ia foc atunci cand e ceva ce-ai fi putut sa prevezi, dar ti-a scapat ca te-ai dat neinteresat.

Doua ore intregi de liniste trebuie platite mai devreme sau mai tarziu. La mine a fost mai devreme, prea devreme si putin prea tarziu ca sa zic asa, dar eu nu pot sa nu-l ajut pe cel ce mi-o cere. De data asta am facut-o pentru altcineva, nu pentru cine trebuia. Dublu intermediar. Dar un intermediar implicat… Cum vine asta? Daca continui sa cred ca nu pot sa fac nimic chiar nu o sa se intample nimic. Consecintele faptelor noastre, mai ales cele facute dintr-un fel de sarcasm cu aer de superioritate si atotcunostinta, duc uneori mai departe decat credem. E asa de aiurea cand scoti pe cineva din viata ta ca sa nu-ti pui asupra lui povara problemelor tale si ajung problemele persoanei sa se puna asupra ta.

Scriu acum ca sa nu ma gandesc chiar daca scriu tot despre asta, o simt [incep sa o simt] ca si cum n-ar exista, ca si cum nu e problema mea. Cred ca pentru prima data sunt, simt ca sunt si mi s-a adus la cunostinta ca sunt responsabil de o decizie majora in viata cuiva. Totul e simplu. E simplu sa-i dai cuiva un sfat cu conditia sa ramana undeva in aer. Adica… frate, pana la urma decizia finala tot tie iti apartine. Dar sti ca e groasa cand, uitandu-te in spate, acum cateva zile, ai spus un lucru care a determinat o hotarare anume a unui om si apoi o alta… si refaci traseul cu tine si cu celalalt si cu evenimentele curente si realizezi ca s-ar putea sa fi…… Cred ca pun prea mult la suflet. Cum imi spunea cineva. Cred ca momentele vietii noastre, cand se leaga de ale altora trebuie tratate cu responsabilitate, indiferent de parerea celuilalt implicat. Oricum ar fi, creierii mei sunt terci in clipa asta. Nu pot sa nu ma simt responsabil pentru decursul unor evenimente. Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, fizic, poate asa imi dispare senzatia de amorteala a capului. Doua ore intregi de liniste trebuie platite.

“Lumea asta nu iti datoreaza nimic.”

Pai, da! Ca doar d-aia omu’ de afla de atatea ori intre ciocan si nicovala, intre sentimente si interese, intre aici si acolo, intre azi si fucking maine! Imi masez ceafa. Simt ceva umflat mai mult decat trebuie la una din vertebre. Mi-a fost jena de ce-am facut si nu am zis, dar nici nu cred ca pot s-o mai repar cumva. Macar partial. Dar eu de unde pana mea era sa stiu…?!

“Si de-aia e noaptea intuneric si viata e un hotel…”

Trebuia sa scriu asta. Mi-a placut prea mult, chiar daca nu a reusit sa ma faca sa savurez pe deplin ultima parte.

Uneori, in fata anumitor lucruri, nu poti decat sa taci si sa treci pe langa. Mai ales cand nu te trage inima decat iluzoriu, iluzoriu chiar si pentru tine, sau mai ales pentru tine.

Viata… e o firma veche la care te angajezi de tanar si daca la inceput nu primesti salariu e pentru ca nu ai acumulat datorii. Abia dupa mai multi ani acumulezi destule cat sa incepi sa si primesti banii pentru a le plati.

V-am zis: Doua ore intregi de liniste trebuie platite. Si, mama, ce pret au!

Ca tot se zice ca destinul nu-i o carte deschisa decat pentru cei ce vor sa se uite in ea.

Ca raspuns, nu la o provocare ca nu jucam “Adevar sau Provocare”, ci la o …. invitatie.

Melodia de inceput (cea cu care s-a deschis Winampu’) e irelevanta, asa ca sa dam next. Rezultatu’:

IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK” YOU SAY:

Placebo – Broken Promise (feat. Michael Stipe) [incredibil... ha ha ha... daca stiti melodia, mare atentie la versuri]

WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?

Alice in Chains – Brother [this is kind'a weird...]

WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?

Amy Winehouse – He can only hold her

HOW DO YOU FEEL TODAY?

Spyro Gyra – Havana Moonlight

WHAT IS YOUR LIFE’S PURPOSE?

Nirvana – Stay Away

WHAT IS YOUR MOTTO?

Eros Ramazzotti – Adesso Tu

WHAT DO YOUR FRIENDS THINK OF YOU?

Alejandro Sanz & Destiny’s Child – Quisiera ser el alma

WHAT DO YOU THINK ABOUT VERY OFTEN?

Fun Fun – Happy Station [coreeect... ma gandesc cand naiba o sa am si eu parte de "statia" aia de "tren" unde totul e bine]

WHAT IS 2 + 2?

Janet Jackson – What have you done 4 me lately [am raspuns coreeeeect... ))]

WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?

Frankie Laine – I believe [cea mai tare... vers: "someone will come to show the way"... asta face un prieten adevarat]

WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?

Mozart – The Truman Show Soundtrack

WHAT IS YOUR LIFE STORY?

Red Hot Chilli Peppers – Emit Remmus [pfuai... sa-ti bagi pula nu alta! aiurea]

WHAT DO YOU WANT TO BE WHEN YOU GROW UP?

Bob Dylan – She belongs to me [offfffffff]

WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?

AC/DC – Get it hot [ok,ok,ok... recunosc.. ASA EEEEE!!!]

WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?

Whitesnake – Don’t turn away [bullshit!!!]

WHAT WILL YOU DANCE TO AT YOUR WEDDING?

Elvis Presley – Suspicious Minds [ma jur ca asta o pun la nunta, ma jur! e prea perfecta]

WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?

The Clash – Koka Kola [sa mor eeeeeeeu... bestial]

WHAT IS YOUR HOBBY/INTEREST?

Billy Idol – Super Overdrive

WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?

Depeche Mode – I feel you (Live) [daaa...]

WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?

Linkin Park – Papercut (Live at Rock 2004)

WHAT’S THE WORST THING THAT COULD HAPPEN?

Bill Haley – Rock around the clock [that's the best thing that could happed ]

HOW WILL YOU DIE?

Aerosmith – Shit House Shuffle [jeeez...]

WHAT IS THE ONE THING YOU REGRET?

Metallica – Disposable Heroes

WHAT MAKES YOU LAUGH?

Ricky Martin – Maria [ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha ha]

WHAT MAKES YOU CRY?

Alice Cooper – Slick Black Limousine [daaa... plang pentru ca as vrea si eu una ]

WILL YOU EVER GET MARRIED?

Nightwish – Getshemane [superba melodie... daca se potriveste? how knows...]

DOES ANYONE LIKE YOU?

Bon Jovi – Keep the faith

IF YOU COULD GO BACK IN TIME, WHAT WOULD YOU CHANGE?

Parazitii – Dub Free Romania Smoke (remix)

WHAT HURTS RIGHT NOW?

Norah Jones – Butterflies

WHAT WILL YOU POST THIS AS?

AC/DC – Love Bomb

Ok… ar trebui sa dau provocarea mai departe, dar cercul e inchis pentru mine.

Mai vedem…

scenariu de scorpion “in the middle of a liqueur-store“…

sau… ce se intampla cand bauturile sunt aliniate pe masa…

A inceput intr-o vineri. Am crezut ca o sa-mi aduc propria masa de acasa, ca o sa-mi cumpar berea de pe drum inainte sa ajung acolo, dar n-a fost asa. Nu ma asteptam la rom. Adevarul e ca n-au fost doar berea si romul, au fost mai multe tǎrii implicate, unele mai tari ca altele. Si cand le combini e evident ce iese… E (de la evident)… si anume, te faci muci!

Totul s-a intamplat intr-o camaruţǎ, una cu o gaurica in ea… eu credeam ca ma uit din afara-nauntru si nu invers. Sticlele de bautura dinauntru se uitau la mine prin gaurica dar ca si cum eram inauntru. Adevarul este ca aveau si ele gauricile lor. Poate de-asta. Şampania prefera sa fie cum e ea de obicei… linistita pe dinafara, dar plina de bule efervescente pe dinauntru, nu-ti poti da seama daca e sampanie sau vin spumant decat dupa cum erupe cand o destupi dupa ce ai scuturat-o. Romul era cuplat cu berea si parea putin mandru de combinatia ce-i reusise, dar se tot intreba daca nu cumva ar mai putea adauga si un pic de şampanie la el in pahar… pahar care nu era nici macar cu picior… ci unul din acela drept, rotund si simplu, totusi era curat si nu se compara cu vodka, ea ar fi putut fi mai buna daca nu era tinuta tot timpul langa aragaz intr-un pahar de plastic. El mergea pe principiul „the more, the drunker”

Mai era si un vin pe masa aceea, dar nu-ti puteai da seama cat e de bun la prima vedere, mai ales ca la fiecare inghititura luata din el era cand sec, cand dulce, cand demi-sec, cand demi-dulce, niciodata şpriţat. Mai era o bere, dar ea era simpla, necombinata, necuplata. Zic! La prima vedere… ah! si o apa plata… n-o folosea nimeni, era un accesoriu al vinului ce nu se lasa combinat cu nimic, berea avea romul, iar cealalta bere se prefera a fi singura… pentru moment.

Sampania o puteai adauga la orice in acea conjuctura, dar o singura picatura din celelalte bauturi i-ar fi stricat gustul. Norocul ei a fost ca nici una din celelalte nu a vrut s-o strice. Au lasat-o, au mai zguduit-o putin apoi ea a inceput sa erupa singura fiindca desi necombinata cu nimic, aburii berilor, a romului si a vinului i-au facut bulele sa pocneasca rand pe rand… iar fiecare bula s-a transformat in strop si a udat masa, masa aceea cu scrumiere umplute pana la refuz, cu un ciob de oglinda sparta din baie, pentru ca cineva s-a trezit intr-o dimineata pe-nserat sa arunce cu o sticla de bere in ea, cu trei brand-uri diferite de tigari, dar mai ales cu fumul de deasupra ce te indemna sa-ti pui capul acolo si sa tragi adanc; e vizibil, il tai cu cutitul… sau cu ciobul de oglinda daca nu ai altceva la indemana.

Compozitiile lor sunt diferite. Berea si sampania sunt efervescente, vinul si romul nu. De ce unele se combina si altele nu, nu se stie. Tot ce stiu este ca atunci cand se vor regasi toate intr-un pahar de plastic pe marginea aragazului si or sa priveasca prin ochiul de la aragaz (care e si el o gaurica) o sa iasa cu scantei… in concluzie, vreau stenogramele clinchetului sticlelor de pe masa. Ofer recompensa: o valiza. Se afla la Cluj!!!

Efectul „bererom” = cele de mai sus!

Cheers,

Marla

end of part 1…………………

Mdeah… importanta decizie, nu?

Practic totul se invarte in jurul a cateva planuri importante… facultate, serviciu, relatia cu … (iarasi mdeah). In rest… daca le-as mai pune si pe celelalte nu as avea loc sa scriu. Deci… facultate, anu’ asta dau licenta (yupyyyyyyyyy ) si examenele sunt absolut de rahat. Noroc ca am fost desteapta si m-am bagat la particular… asa mai scap… ca n-am nevoie de cultura sau educatie de la vreun profesor, am trecut deja de varsta aia. Si nici de studii sa ma invete cineva sa fac ceva in viata asta, deja m-am bagat singura cu capul inainte in “industria muncii” acum 3 ani, asa ca sunt deja satula… Go figure! But… good for me! Momentan.Tre’ sa-mi iau nenorocita aia de diploma altfel dau 3 ani buni si cca. 40 de milioane pe apa sambetei….

Cu munca, daca nu ma dau astia afara pana la anu’, poate mai am o sansa Ar fi prima mea concediere, pana acum am reusit sa le-o iau inainte. He he he… Vom vedea! Eu tot mai cred ca voi promova… I did it once I can do it again! Practic… vreau baaaaaaaaaaaaani maaaaaaaaaaaaaai muuuuuuuuuuuulti!!! Can you blame me? Nope, you can’t!

Iar cu …. (mdeah) daca ma mai enerveaza mult il *** ** ***** ***** si ** *** ** ** ** ****** ca nu stie ce pierde . Bine, de fapt stie, dar nu vrea sa afle… Get my point!

Buuuun… ce mai vreau? Ah, da. Masina, sa scap de nenorocitul ala de credit (pe care evident ca nu l-am facut sa-mi iau masina), casa la malul marii (ce sa-i fac daca imi place mai mult marea ), o vacanta in Las Vegas (sa fac bani pentru restul), una in Shanghai, una in Maldive, una in Thailanda, una in Praga, una in Londra, una la Paris, una la Barcelona si vom mai vedea de acolo… din Barcelona

Buuuun… ce am facut eu anul asta? Am iubit din tot sufletul un nemernic si jumatate, am fost la mare in Eforie Sud (preferata mea e Nord, dar nu mai conteaza atata timp cat e Eforie – acelasi nisip fin, aceeasi plaja mare, aceleasi denivelari cand intri in apa: mai intai o margine de scoici cam de un metru latime, un damb, un sant putin adanc care ma speria mereu cand eram mai mica pentru ca niciodata nu-mi aminteam ca e acolo si cand nu mai simteam pamantul sub picioare credeam ca o sa ma inec si apoi nisipul fin cu alge, mie imi plac algele, nu stiu de ce multa lume se teme sau le este scarba de ele), l-am eliberat pe Mos Craciun din ghearele unui nebun   (da, datorita mie!, toti copii voi primi in acest an darurile Mosului), I’m the angel that saved Christmas… yeeeeey!, am intalnit niste oameni interesanti pe care sper sa-i pot pastra alaturi inca multi ani de acum inainte.

Dar momentan i-am furat lui Palahniuk jurnalul si m-am apucat sa-l citesc. Ma bag si eu in viata altora ca poate uit de toate astea (sau mai bine zis de viata mea) un timp. Totusi in 2 zile va trebui sa ma gandesc si la viata mea!

?ce bine de mine?

Astfel ca ce s-a intamplat pana la urma a fost: am stat doar 6 luni la “noul” meu loc de munca (schimbat chiar la inceputul anului), m-am indragostit ca o gagautza de un tip inalt, brunet si frumos; mi-am “cheltuit” mintile ore in sir si tot n-am “cumparat” nimic, everything’s still the same… 3 luni am stat fara loc de munca fiindca m-am lacomit de bani si mi-am luat-o in freza tocmai din acest motiv (de atunci am renuntat sa mai cred in influenta buna a banului cu duiumu – e prea mare pretul ce trebuie platit, din ooooorice punct de vedere), am aflat ca nenea boifriendu’ se hatzana pe unde poate, cum poate, cu cine poate inclusiv cu mine (oricum toti fac la fel, dar recunosc: MY BAD!!!) – si nu, inca nu i-am dat verde, desi ar trebui, mai vedem. Doua chestii bune am facut totusi: mi-am luat toate examenele la facultate si am aflat ca imi place sa conduc si ca sunt o buna soferita (iar asta chiar e maaaare realizare – pacat ca nu am luat si carnetul…inca (:| ).

In alta ordine de idei, ieri mi-am schimbat (din nou) prioritatile. Mereu am patit chestii de genul: vorbesti cu cineva despre o chestie oarecare si iti spune ceva sau te intreaba ceva care te face sa iti regandesti intreaga existenta si chiar si viitorul. Este atat de la tzanc vorba omului ala ca iti deschide mintea cu o pana, cand tu ai incercat cu barosul si ranga si tot nu ai reusit.  Listen to the older people!!!

Am ramas tot la “Fight Club”, dar am gasit sa citesc “Jurnalul” lui Chuck Palahniuk. Cred ca o sa fie interesant. Inca nu am gasit ceva la fel de bun ca “Particulele elementare” a lui Houellebecq… poate doar “Ecstasy” de Ryu Murakami. Cam asta e lectura mea din ultimul timp. Ah, da! “Portretul lui Dorian Grey” – recitit. La filme nu mai am rabdare.

Si pana la urma, de ce a fost cel mai lung an? Pentru ca, la fel cum orice regizor spune ca cel mai bun film al lui e ultimul, imi permit si eu sa spun ca ultimul an a fost cel mai lung de pana acum. Asa fara motiv

Am zis ce-am facut anul trecut.. pentru anul viitor.. ramane sa vedem de Revelion!!! Imi voi pune dorintele pe care vreau sa realizez la anu’ pentru ca pana acum am fost superstitioasa si mi-am dorit doar sa fiu sanatoasa eu si familia mea. Am zis sa nu cer prea mult. Am fost sanatoasa si eu si ai mei, dar cred ca e cazul sa fiu mai practica )

Cam lipsita de inspiratie scriitoriceasca anul asta… sa vedem din ianuarie!

O sa ma implic in abstractitati, in necunoscut, in dubios, in perfid, in carnal, in mirosuri, in panze, in prafuri, in piele, in moarte, in ape, in vise, in zodii, in bobi, in iubire, in nenorociri si in spumele Marii Negre si in Insula Serpilor. Ca asa vreau… Ca vreau sa traiesc clipa si sa nu ma mai gandesc niciodata la viitor sau consecinte, pentru ca ele oricum sunt… ca sunt cele de azi, cele de maine, cele de peste ani, cele de peste 3 secunde… ce importanta mai are in prezent. Viitorul nu are legatura cu prezentul. Doar atunci cand devine prezent, dar vedem noi cum o dregem atunci… nu acum. Il folosim doar ca sa visam… ca sa avem incredere si speranta, ca atunci ne va fi mai bine. Pai, da de ce sa nu ne fie bine acum?!

Daca am fi fost acum in “Fight Club”, as fi primit una in figura ca sa ma trezesc, dar pentru ca ma aflu in Bucuresti e deajuns sa mi se ia locul mult visat in autobuz si sa stau 45 de minute in picioare incaltata cu pantofii cei noi.

Imi ziceam ca de ce sa traiesc incomplet si limitat daca sunt apta sa iubesc? Pai, uite de ce, ca exista oameni pe lumea asta care sunt incompleti si limitati si nu sunt apti sa ma iubeasca!!!

O sa fiu incisiva, rea, glumeatza, sarcastica, plictisita, politicoasa, cruda, nesigura, fierbinte, naiva, copilaroasa, independenta, matura, o sa dau cu EQ-ul si cu IQ-ul de pamant, o sa ma simt minunat, mizerabil, complicat, “dumb” sau chiar “I don’t care!!!”… sunt prea tanara sa-mi pese de asa de multe lucruri si persoane in viata asta. Pentru ca atunci cand iti pasa te implici, uneori o faci mult, mult prea mult, mai mult decat celalalt poate suporta. Si am atat de multe de zis ca as putea umple milioane de pagini. Nu vreau sa fiu “deep” sau “sad” sau “anything”!

O sa scriu ce vreau, despre ce vreau, chiar si cand nu voi avea inspiratie, doar pentru ca voi simti ca trebuie sa scriu, fara sa-mi pese ca voua nu va pasa, fara sa tin cont de ce scriu, de ce scriu in primul rand… Uite-asa ca sa ma aflu si eu in treaba!

Simt din nou senzatia aceea a unei viziuni asupra viitorului care incepe azi. Astept impredictibilul la o cana de ceai negru cu lapte…

Vreau sa-i vad pe ceilalti scormonind dupa adevar in mijlocul panzei de paianjen pe care am tesut-o in jurul lui, atat de densa ca nici eu nu mai stiu care-i adevarul adevarat. Asta e pana la urma natura mea, de scorpion! Si de acum nu o sa mai incerc sa o schimb, sa o acopar, sa ma mint… Nu sunt facuta sa apartin nimanui!!! Decat poate pentru o clipa infima in timp… clipa de care trebuie profitat altfel nu se mai intoarce niciodata!

Sunt momente in viata asta cand parca joci la Texas Hold’em, de asta cel mai bine e sa faci tu cartile, macar atunci cand te loveste imprevizibilul sa poti sta pe margine si bucura de spectacol…

Iau fiecare zi si eveniment asa cum vine! Nu mai vreau sa grabesc viata pana in punctul in care sa vreau eu sa o traiesc, nu merge asa.

E clar ca sunt trei tipuri de reactii la calamitatile provocate de tornade. E clar ca voi trece prin toate tipurile de reactii pana ma voi rezuma la una cu care sa-mi continui existenta. Am stat, putin, pe marginea drumului si am privit ramasitele a ceea ce fusese. Incerc acum sa iert si sa merg mai departe, dar nu stiu daca voi lua vreo arma cu mine. Nu stiu.

Ea credea ca trebuie sa plang doar de fericire. Iar atunci ele au inundat iubirea noastra mai puternica decat oceanul, dar pentru ca nu am stiut ce medicament sa-i dau ca sa o vindec i-am dat din greseala drogul neincrederii, al geloziei si al posesivitatii. Eram ranita si nu stiam ce fac. Am vrut apoi sa o inalt sus, sus unde sa o feresc de toate relele, dar ea a cazut fix in mainile mele si atunci… Doamne ,ce-am putut sa fac atunci! Am strans-o asa de tare la piept ca s-a sfaramat, saraca. N-am vrut, sa stii. N-am vrut sa sfaram iubirea asta, am vrut s-o fac bine, sa o vindec, dar n-am putut de una singura.

Sa stii ca daca veneai la ea cu un singur trandafir se facea bine, asa am auzit. Dar nici tu nu mai aveai saruturi ramase pe buze, doar pe obraz si nu era deajuns. N-am vrut! Iarta-ma! Dumnezeule, iarta-ma! Cand mi-ai dat inapoi iubirea ca era bolnava n-am stiut ca trebuia sa i-o astern si lui in fata si sa-l rog sa ma ajute. Eu am ascuns-o de el si de asta a murit. Dar sunt mica si nu stiu. Iarta-ma ca nu stiu! Nici macar acum nu stiu daca sa i-o mai arat! Crezi ca m-ar ajuta? Eu cred ca si el e mic si nu stie. Poate o sa ma ajuti, daca ma rog mult la Tine, cand vom mai creste, sa ne mai aduci pe aceeasi cale, sa impartasim o alta iubire, poate pe aceea o sa o crestem mai bine. Pentru ca atunci cand am strans-o prea tare la piept, o farama din iubirea aceea mi-a patruns in inima si de atunci nu pot sa o mai scot.